Tranzactii - Pentru a studia relatiile interpersoanale, AT împarte comunicarea in unitati simple numite tranzactii. O tranzactie, constând dintr-un singur stimul si un singur raspuns, verbal sau neverbal, este unitatea de baza a actiunii sociale. În analiza tranzactiilor este folosit modelul starilor eului pentru a explica ce se întâmpla în procesul comunicarii.
Tipuri de tranzactii:
Tranzactiile complementare (paralele)
În tranzactia complementara se raspunde din acea stare a eului care a fost solicitata. Prima regula a comunicarii, dupa Berne, precizeaza: “Atâta timp cât tranzactiile ramân complementare (paralele), comunicarea poate decurge la nesfârsit”.
|
|
|
Tranzactiile încrucisate
De fiecare data când vectorii tranzactionali nu sunt paraleli sau starea eului careia îi este adresata tranzactia nu este starea eului din care se raspunde, are loc o tranzactie încrucisata. A doua regula a comunicarii, dupa Berne, precizeaza: ” Când o tranzactie este încrucisata, comunicarea este întrerupta”. Întreruperea poate fi perceputa ca si sentimentul de moment ca tocmai a avut loc o neîntelegere.
|
|
|
Tranzactiile ulterioare (ascunse)
Tranzactiile ulterioare (ascunse) implica transmiterea unor mesaje “ascunse” sau “codate”. Întotdeauna implica mai mult de doua stari ale eului. Mesajul de suprafata, aparent, la nivel social, este transmis ca un stimul verbal direct, iar mesajul ascuns, la nivel psihologic, este transmis de obicei non-verbal. Adesea mesajul aparent este directionat Adult spre Adult, în timp ce mesajul psihologic este emis de catre Parinte sau de catre Copil. Cea de a treia regula a comunicarii, dupa Berne, precizeaza: “Comportamentul rezultat în urma tranzactiilor ulterioare este determinat la nivelul psihologic si nu la cel social”.
|
|
|
Scenariu de viata - Fiecare dintre noi, în copilarie, concepem o poveste a vietii pentru propria persoana. Aceasta poveste are un început, un mijloc si un sfârsit. Schita de baza o concepem în primii ani de viata, înainte de vârsta la care începem sa vorbim. Mai tarziu în copilarie adaugam mai multe detalii acestei povesti. Majoritatea acestora sunt adaugate pâna la vârsta de 7 ani si sunt revizuite de-a lungul adolescentei.
Ca si adulti, de obicei nu mai suntem constienti de povestea de viata pe care ne-am scris-o pentru noi însine. Cu toate acestea o traim ca si propriul destin. Fara a fi constienti de aceasta, ne stabilim modul de viata astfel încât sa ajungem la finalul pe care l-am decis atunci când eram copii.
Povestea de viata inconstienta este cunoscuta în AT sub numele de scenariu de viata. Copilul alege un scenariu de viata pentru ca, în acel moment de viata, reprezinta cea mai buna strategie de supravietuire într-un mediu perceput ca ostil. Ca si adulti, ne justificam scenariul prin distorsionarea realitatii astfel încât sa se încadreze în convingerile noastre despre viata. Odata ce acceptam faptul ca în cadrul scenariului simtim siguranta a ceva ce ne este familiar, ne vine mai usor sa întelegem de ce, sub stres, preferam sa alegem siguranta aparenta a lumii pe care o cunoastem decât sa înfruntam teama de necunoscut.
AT ofera o metoda de demascare a deciziilor din copilarie care formeaza un scenariu, permitând procesul de schimbare a unui scenariu de viata care afecteza în mod negativ dezvoltarea personala.