Workshop-ul

“Ce are de învǎţat AT-ul de la Neuroştiinţe”

susţinut de Birgitte Heiller (TSTA)

Sigmund Freud a propus în 1895 un “Proiect pentru o psihologie ştiinţificǎ” , cu intenţia de a “mobila o psihologie care se vrea o ştiinţǎ naturalǎ”

În perioada timpurie a formulǎrii AT-ului, în timp ce se distanţa de teoria şi metodologia psihanaliticǎ, Eric Berne, spera sǎ gǎseascǎ argumente fiziologice pentru propriile teorii, fǎcând referire în mod particular la experimentele lui Wilder Penfield, din anii ’50.

Totuşi, la fel ca şi Freud, Eric Berne a abandonat destul de repede încercǎrile sale în favoarea unei dezvoltǎri independente a propriilor teorii, fǎrǎ a se mai încǎrca cu informaţii din descoperiri ştiinţifice concurente.

La fel, multe dintre teoriile şi practicile psihologiei şi psihoterapiei nu au luat în considerare cercetǎrile neuroştiinţifice pânǎ de curând, când au fost readuse în prim plan de apariţia unor noi metodologii.

Aceste metodologii au oferit celorlalte discipline acces mai usor la anumite descoperiri relevante.

Repetând istoria, psihanaliştii au fost primii care au preluat aceste idei; autori ale ambelor abordǎri au început sǎ coreleze teoriile psihologice cu studiile neurobiologice.

Încǎ de la sfârşitul anilor ’90, aceastǎ tendinţǎ a influenţat teoria şi practica AT.

În acest workshop vom analiza întrebǎri de genul: “ Existǎ vreun substrat fiziologic al stǎrilor Eului ?”, “ Are vreo legǎturǎ termenul “electrod” a lui Eric Berne cu condiţionarea de fricǎ ?”; de asemenea vom examina teoria AT-ului developmental în lumina noilor descoperiri despre dezvoltarea emisferei stângi, respectiv a emisferei drepte a creierului.

Vom discuta despre implicaţiile în practica clinicǎ AT, vom trece în revistǎ opţiunile planului de tratament şi vom lua în considerare cum putem aduce informaţii noi, ce aparţin liniilor de cercetare neurostiinţifice, în modalitatea de formulare clinicǎ şi în alegerile pe care le facem în procesul terapeutic.